Am gasit motanelul acum 2 saptamani, langa bloc, saracul era ud leoarca si mirosea foarte urat a pipi si caca. Probabil o fi cazut in canalizare, acesta fiind langa unul si l-o fi scos cineva. Surprinzator, cand l-am dus la vet, nu avea purici, doar viermisori si o raceala. De la inceput era foarte prietenos, i-am adus apa si mancare, el voia mangaiat. A fost cea mai buna aditie in familie( 2 pisici - acum 3 si 2 oamnei)! E o pisica asa de iubareata, care vrea sa stea langa tine sau sa se joace, bineinteles, mai face si prostii, dar doar in 2, cu fratele lui mai mare. Te lasa sa ii pui mana pe labute, pe burta(chiar e locul preferat de mangaiat), te lasa chiar sa iti bagi si fata in burta lui.

Teri este un motanel tigrat de aproximativ 6 luni. Este deparazitat intern/extern, vaccinat si foloseste litiera.

Este foarte iubitor, jucaus si pupacios.

Este disponibil pentru adoptie in Bucuresti.

gata, suntem din nou prietene😮‍💨😮‍💨🥳 nu ma mai hasaie si nici nu mai e suparatica pe mine! doarme in pat cu mine pe bluzita pufoasa, iar domnul Fluturel pe noptiera☺️
noapte buna, pisicari! 🐁🐁

O săptămână plină de adopții, să avem 🐾🤭

#continuam să facem bine 🐱

Ultima strigare pentru Carbunel, el e un caz mai special a avut panleo, nu poate sta cu restul deoarece mai elimina bacteria prin fecale si poate imbolnavi ceilalti pui, din pacate unul dintre ceilalti 4 a fost omorat de catre mama, din cei ramasi doi sunt ok si unul da semne ca se clatina, din pacate nu ma mai pot ocupa de ei, trebuie sa ma mut inapoi unde am jobul, fratii lui raman cu mama "in cartier" si o sa fie hraniti de catre o doamna, o sa o mai sustin cu mancare si vet cat mai e cazul cum pot si eventual daca mai pot fi prinsi dupa ce mai cresc sa fie sterilizati. In schimb cu Carbunel nu stiu ce pot sa fac, daca il las cu restul ii poate imbolnavi, separat nu mai am cum sa il tin, pentru ca trebuie sa plec, deci accept orice sugestie.

Saluti,

Mi se spune Iari, am fost găsit de părinții adoptivi la Valea Iarului cât timp ei erau cu cortul. Un om rău și fără suflet m-a lăsat la marginea pădurii iar plânsetul meu a fost auzit la timp.

Aveam 6 săptămâni atunci, mic dar cu poftă de mâncare babană. La camping a fost belea, am mâncat numai bunătăți: boabe de pisica, piept de pui la grătar, șuncă -nom nom.

Acum am 10 săptămâni, iar curtea părinților devine prea micuță pentru spiritul meu de aventurier. Sunt în căutare de o nouă aventură împreună cu o familie responsabilă și rezistentă la energia mea debordantă.

Momentan sunt în Timișoara, dar sunt deschis și pentru alte zone (chiar le prefer, căldură de aici mă face să-mi pierd din energie).

Așadar, aventura, strigați URA!!!