Am imprumutat unei cunosocute de mai multe ori sume mai mici de bani pana am ajuns la ~1500 de lei. La un moment dat nu i-am mai dat nimic pentru ca mereu promitea ca-i intoarce in cateva zile, dar ma cauta doar cand avea nevoie de alti bani. Dupa ce a vazut ca nu-i mai dau nimic nici seen la mesaje nu dadea.
Dupa cateva luni bune am contactat-o sa-i amintesc de datorie si a inceput sa se planga ca are probleme cu dependentele si o sa faca tot posibilul ca sa-i intoarca numa sa nu-i contactez parintii sau altceva de genu.

Nu m-a mirat deloc si stiam ca sansele sa primesc banii inapoi is foarte mici. Peste cateva zile a incercat sa mai imprumute din nou bani pentru "mancare" de parca nu i-as fi zis nimic cu cateva zile in urma. Clar ca am refuzat-o, dar ma uimeste foarte tare faptul ca ma crede atat de prost incat sa-i dau alti bani. Cum sa ai atata curaj sa ceri cand ai deja datorii de cateva luni. Pe langa asta, imi tot trimitea selfie-uri si video-uri cu ea, probabil sa ma seduca ca sa-i dau bani.

S-a mutat un cuplu langa mine la vreaun an dupa ce am cumparat eu. Distanta dintre case e maricica si avem si gard plus copaci intre.

El e un mutalau, dar doamna e spurcata tare. E ofticata ca n-are vedere catre padure din curte si eu am si si-a pus in cap sa ma faca cu nervii. A sunat la politie ca ascultam la un aparat de radio mic la ora 10 dimineata. Nu se auzea de la poarta cand a venit politia, deci sigur nu se auzea nici de la ea din curte, dar a trecut pe langa gard si a vazut radioul pornit pe masa.

Suna la politie de cate ori avem invitati si stam in curte, chiar daca ei nu sunt acasa. Ultima oara a zis ca a trebuit sa plece de acasa din cauza zgomotului. Zgomotul? Patru oameni stand in curte la o masa, fara muzica, fara boxe, fara urlat si zbierat. Asta in conditiile in care ei nu au mai fost la casa de cateva saptamani.

A dat cu pietre in poarta pentru ca s-a speriat de cainele meu. Caine de talie medie care statea in fund in curte si se uita la ea. Poarta inchisa, cainele nu latra, doar se uita la ea. Dar aparent s-a speriat si a considerat ca raspunsul corect e sa dai cu pietre in poarta.

Plus ca de cate ori e cineva prin curte la mine apare ea cu capul peste gard sa vada ce se intampla.

Noi am incercat sa ne imprietenim cu ei cand s-au mutat, ii mai invitam la un vin, la o cafea. Dar ei erau deja cu capsa pusa de cand s-au mutat.

.

Am deschis acest fir din pură curiozitate. E cineva care locuiește permanent in Sulina? Cum e viata? Cum arata orașul in afara sezonului turistic?

Poate sună prost dar da. Mă simt foarte prost pentru că mama îmi cumpără un telefon. Am 20 de ani și voiam ca zilele acestea să îmi schimb bateria pentru ca telefonul meu nu mai duce mult dar telefonul e bun și sincer mi-a plăcut mult de la început. Mama mea locuiește în Italia (ai mei sunt divorțați) și stând cateva zile în vizită am zis să fac lucru acesta. Dar chiar ieri am văzut din greșeală că îmi luase un telefon nou care nu e ieftin deloc. Mama nu are un salariu grandios sau nu știu ce, și îmi ajută și fratele cu 500e sau mai mult. E normal să mă simt prost? Simt că ceva e foarte greșit în asta. Eu financiar, ca student nu pot să îi restitui suma pentru că e mult peste ce pot eu face.

Mănânc Babybell pe post de gustare la serviciu. Îmi cumpăram o pungă de 5, o puneam la frigider si mănâncam cate o bucata pe zi.

Din păcate, în ultima perioadă, au început sa îmi dispară din ele. De apreciat că cel care se servește nu îmi ia toată pungă. Astăzi au dispărut două bucăți.

Având în vedere că nu sunt fan feromoni de crap (vreau totuși să mai folosesc frigiderul în viitor) și nici să întreb pe fiecare dintre colegi în parte nu este o soluție, cum as putea să îl determin pe hoț sa înceteze această practica barbară? Ce metode recomandati?

Apreciez ajutorul vosru.

Mulțumesc!

Hei, sunt intr-o relatie noua care ma face sa ma pun foarte tare pe ganduri, suntem impreuna de cateva luni, proaspat despartit inainte sa ne punem noi. In continuare isi pastreaza prieteniile cu fostele partenere, este vorba despre 2 din ele, pe motivul ca au fost prieteni 10 ani inainte sa aibe o relatie, ca nu poate sa fie asa rau cu ele ca oricum nu conteaza ca el cu mine petrece timp si ca imi si arata ce vorbeste, dar eu nu ma simt confortabil deloc pentru ca fostele lui nu il cauta intr un mod prietenesc ci il cauta cand sunt bete, il cauta cu mesaje precum “m-a luat nostalgia” iar ultima cearta pe care am avut-o a fost ca a primit un mesaj de la una din ele chiar astazi cu un video usor provocator unde ii si spunea sa nu mi arate videoclipul si isi arata jumatate din fund si lucruri de prin casa, iar reactia lui a fost una foarte casual cum ca nu e nimic gresit ca nu el i a scris primul ( foarte adevarat nu el le contacteaza si ELE STIU CA ARE IUBITA) si ca oricum nu conteaza ca el nu face nimic gresit nici nu se da la ele nici nu le scrie primul dar le raspunde intretine scurte conversatii. Am incercat sa comunic calm despre asta, dar nu s-a schimbat nimic, nu vede absolut nicio problema, ulterior am devenit conflictuala si reactia lui a fost sa ma duca acasa nu sa rezolvam nimic, nu i se pare normal ca eu sa pastrez legatura cu fosti iubiti eu fiind femeie ceea ce nici nu fac dar nu i se pare o probleme in ce face el si spune ca este vina mea ca sunt o femeie geloasa si conflictuala ca nu am de ce sa ma supar si ca nu are nevoie de stres de genul in perioada asta.

Ce parere aveti? Chiar credeti ca exista varianta asta in care e doar un barbat atat de matur si de prietenos incat sa nu isi bata joc de nimeni din trecutul lui si sa pastreze distanta in felul asta, ca cer prea mult sa rupa legatura absolut de tot?
Merita sa ii accept asta si sa nu caut perfectiunea in oameni ca in rest este ok ca om ? Si o alta chestie care ma sperie este ca a facut asta si cu fostele lui iubite, chiar cu cele 2, unde a facut fix acelasi lucru, vorbea cumva cu ambele in acelasi timp, una era amica alta iubita, pana cand se tot schimbau rolurile

Bună, e prima dată când vin cu o problemă, incerc sa o detaliez pe scurt:

M26, F24. relație de aproape 5 ani, stam împreună de 3. De a lungul timpului, au fost câteva situații majore printre care amintesc faptul că lucram remote la o companie unde se auzeau zvonuri că se va chema la birou, am inceput sa caut loc de muncă în oraș cam de pe atunci dar fara rezultate, timp in care el îmi tot spunea să tot caută, și au fost și zile in care eram obosită să mai aplic, că într-un final să mă angajez pentru câteva luni in fostul loc de muncă. Acest lucru ne-a dus la prima noastră "cearta". Moment în care aproape ne despărțisem pe motiv că simțea că trage singur și că a obosit. Dar ne-am mai dat o șansă.

Următoarea situație ne aduce in punctul in care într-o situație cu privire la sora mea, in care el s-a certat cu ai mei, cu mine, căci nu vedeam gravitatea situației și de ce ar fi trebuit apelate autoritățile din primul moment, fapt pentru care nu a mai vorbit cu ei timp de vreo 2-3 luni.

Între timp am schimbat jobul și lucram pe 3200 de lei și mai luăm ceva la gri. Am tot avut discuții despre faptul că seful îmi promisese niste mariri dar care nu se concretizaseră și p contract. Și am tot avut discuții pe tema asta la care eu i-am zis că nu am un răspuns să ii dau pentru că la rândul meu eram amânată de șef (lucru pe care nu i l-am mai zis din nu știu ce motiv) dar pentru care am tot avut discuții (din care a tras concluzia că nu l-am băgat în seamă și că de a lungul timpului tot asta s-a tot întâmplat) lucru care l-a făcut să se închidă în sine.

Eu am crezut că comportamentul său inert este din cauza locului de munca solicitant pe care îl are, nicidecum că aș fi cauza..

Mi-a zis și că el nu vrea sa mă îndepărteze de părinții mei, dar că lui nu ii place dinamica lor (dinamica exemplificată in relația noastră) că sunt delăsători și că nu au avut grija de sora mea așa strict cum au fost cu mine. Eu i-am explicat că îmi doresc un viitor cu el și că ok familia din care vin nu am cum sa o schimb dar că pot lucra cumva.

Ultima picătură a fost că în urma cu doua săptămâni într-o discuție de satiră in care eu mă simțeam inconfortabila m-a întrebat dacă cred că are o minte bolnavă și raportat la ceea ce discutam am răspuns impulsiv că da, justificând că nu cred asta despre el ci am reacționat asa pentru că îi zisesem deja sa schimbam subiectul de 2 ori înainte. In ultimele 2 săptămâni a fost distant, pe bună dreptate pentru că l-am supărat cu ceea ce am zis, el alegând să se închidă și mai tare in el.

Toate acestea ne aduc astăzi, când am plecat de la discuția că crede că poate ar fi mai bine sa ne despărțim pentru că el a obosit sa se mai lupte cu morile de vânt (adică eu). Toate cele menționate mai sus fiind motivele, dar și lipsa mea și a lui de comunicare.. am discutat jumătate de zi despre ce ar trebui sa facem din ambele perspective și am ajuns la concluzia că momentan să analizăm un pic și la rece situația săptămâna aceasta și să vedem. Niciunul dintre noi nu își dorește despărțirea și niciunul dintre noi nu își dorește să mai ajungem in punctul asta.. eu am inceput terapia acum câteva luni și de atunci am incercat sa comunic mai mult insa am și eu limitările mele, cea mai mare fiind că încep să plâng când vorbim chestii mai serioase și nu e ok, Ia lucrez la asta..

Bună oameni ale redditului..

Mă aflu într-o poziție de a lua o decizie foarte grea

Lucrez atm la o clinică stomatologică alcătuită din 5 cabinete și suntem două asistente..
Eu am o lună și ea are 5 ani dar irrelevant.

Simt ca cedez psihic la volumul de muncă.. vorbesc de peste 30 de pacienți pe zi.

Punem și sterilizare în continuu

Recepție

Și nu mai zic ca nu am timp sa imi iau pauza.

Și sa înceapă drama..

Am o șefă super mega exigentă, la modul ca critica tot ce fac și dacă e bine și dacă nu e bine. Nu e hotărâtă, îmi arată să fac într un fel și când fac.. ca nu e bine, fă așa.

Șeful meu e dintr o bucată și într o ureche, la fel de dur și cu vorbe tăioase. Adică nu poți să întrebi ceva ca te face prost dar elegant.

Colega mea este un fel de roboțel, face parte din familia asta ciudată de care v am povestit, nu rade niciodată la glumele mele și parcă nu ne putem împrieteni niciodată. Încearcă să facă pe profesoară dar nu mă deranjează neapărat..

Singura chestie care m ar face să mă regret decizia sunt colegii (medicii) mai noi cu care m am împrietenit foarte bine și ne înțelegem super.

În rest.. nimic.

Iar următorul loc de muncă nu este decis.. deci nu știu ce mă așteaptă.

Voi ce părere aveți ?

Ce ai face dacă mâine ai putea lua totul de la zero?
Fără să conteze vârsta, banii, greșelile sau ce cred ceilalți despre tine.
Ai schimba orașul? Ai alege altă meserie? Ai rupe anumite relații? Ai începe ceva ce ai tot amânat?
Sau ai păstra exact viața pe care o ai acum?
Sunt curios ce ar alege oamenii de aici și, mai ales, de ce.

Salut,

Ce produse bune ati prins de la Hervis la lichidarea de stoc? Am vazut ca a fost nebunie, cozi la intrare, cozi la casa etc.

Eu n-am reusit sa ajung, am aflat decat duminica pe la amiaza de reduceri...

Salutare! Nu prea eram adeptul filmelor si a serialelor, dar a cam inceput sa ma tenteze. Deci nu am urmarit la viata mea filme mai deloc. Ce filme mai vechi sau mai recente recomandati? M ar interesa sa fie ceva gen despre viata, iubire, dezvoltare personala, drama...defapt nu ma intereseaza ceva anume doar sa ma remarce cumva si sa fie destul de populare.

Ce părere aveți de așa servicii la noi în țară? Ar avea succes? Ați dori să folosiți aceste servicii? Cunoașteți astfel de persoane?

Tu quoque, Youtube?

Acum că vara se încheie, sunt curios: voi cum v-ați petrecut vara asta?

Bună tuturor,

O persoană din familia mea a fost implicată într-un accident auto, ca pasager, și este internată. Are nevoie de operație.

Eu locuiesc în străinătate și vin în țară doar pentru câteva zile. Vreau să folosesc zilele astea cât mai bine — mai ales pentru lucrurile care se pot rezolva doar fiind fizic acolo.

Ce știu:

• A fost internată ca urgență.
• Are asigurare de sănătate validă — avem confirmarea oficială.
• Cu toate acestea, ni s-a cerut să plătim 2000 de euro pentru operație.
• Ni s-a spus și că operația nu se face fără semnătura unui membru al familiei.

Întrebările mele:

1. Ce ar trebui să rezolv obligatoriu cât sunt în țară? Ce se poate face ulterior de la distanță și ce nu?
2. Procură notarială — merită făcută cât sunt acolo, ca cineva să poată acționa în numele ei sau al familiei după ce plec? Ce ar trebui să acopere?
3. Ce acte trebuie obținute de la spital și de la poliție cât timp sunt acolo? Vreau să plec cu tot ce e greu de obținut ulterior.
4. RCA: ca pasager, înțeleg că este acoperită de asigurarea mașinii pentru tratament, recuperare și daune. Cum se deschide dosarul de daună, ce termene există, și merită avocat specializat pe vătămare corporală?
5. Cei 2000 de euro — la un pacient asigurat, internat ca urgență, într-un spital de stat: ce ar putea justifica legal suma? Ce documente trebuie să cer înainte să plătesc ceva (deviz, factură, chitanță)? Cui mă adresez dacă nu se emite niciun document?
6. Semnătura aparținătorului — dat fiind că este o urgență, de ce ar fi nevoie de semnătura altcuiva, avand in vedere ca persoana spitalizata este constienta si adult.

Mulțumesc mult oricui își face timp să răspundă.

Bună! Ne-am căsătorit în weekend civil. E târziu dacă solicit zilele libere după căsătorie? Ar fi fost necesar să discut înainte cu angajatorul? La cât timp după căsătorie am voie să solicit aceste zile?

Mâine vreau să pun o întrebare la muncă și să fiu pregătită, însă nu găsesc pe internet exact când trebuia să fi depus cererea și cât timp am la dispoziție să o fac

Salut! Stau intr-un sat micut de ~500 locuitori si am o problema mare cu cainii noaptea, efectiv nu am solutie. Problema e ca in fiecare noapte incepand cam pe la 12 pana la 6 dimineata, cainii din sat din curtile consatenilor (mai ales a vecinilor) latra incontinuu. Incepe unul si continua toti, de parca sunt turbati. SASE ORE ! Se aud chiar si cu geamul inchis, dar fix noaptea mi-ar placea sa deschid geamul pentru racoare dupa caniculele astea zilnice.

Acest lucru se intampla cam de cand a inceput canicula, deci am rezistat 2 luni, dar efectiv nu mai pot. Am inceput sa dorm mai mult ziua ca e mai silentios, si sa imi petrec timpul liber noaptea, dar nu mai pot.

Am vorbit doar cu un singur consatean, care nu are caini, si a zis ca n-ai ce face ... sunt caini.

Si cam are dreptate. Da, as putea vorbi cu acei vecini care au acesti caini in curte si sa le spun si lor ce v-am scris voua, dar pana la urma ce ar putea face si ei? Ar spune acelasi lucru: ca sunt caini, n-ai csf.

Ce parere aveti sau ce solutii credeti ca ar exista? Nu accept solutii malefice, decat daca sunt glume

Saluut, ce sfaturi aveti pentru cineva care vrea să învețe o limbă nouă, în cazul meu italiană, țin să precizez ca nu o i-au de la zero, pot înțelege ce citesc dar nu la un nivel foarte ridicat. Să dau aplicațiile pe italiană, să incerc să citesc din cărți italiene?

Folosesc Uber destul de rar, in general atunci cand ma grabesc sau cand transportul in comun ar presupune doua schimbari si o mica excursie prin oras. Pana acum era simplu: comandai, venea masina si plecai. Ultimele dati, insa, am impresia ca particip la un joc in care trebuie sa ghicesc daca soferul chiar are de gand sa vina.

De curand am comandat o cursa, iar soferul era la 6 minute distanta. Dupa 5 minute, tot la 6 minute. Mai tarziu ajunsese la 8 minute. Practic, singurul dintre noi care se deplasa eram eu, cautandu-mi nervii.

I-am scris, nu a raspuns. L-am sunat, nimic. Pe harta statea linistit in acelasi loc, probabil asteptand sa anulez eu. Am comandat o alta masina si l-am lasat pe primul sofer sa mediteze in parcare.

Mai foloseste cineva Uber si Bolt fara sa instaleze ambele aplicatii si sa le puna sa concureze intre ele? Sau ne-am intors, discret si cu privirea in pamant, la taxi?